La sanius

  Era o zi friguroasa de duminica, insa soarele se izbea sa strecoare printer nouri niste raze.Ziua se planuia plictisitoare si fara vreun indiciu de ceva deosebit. Venind tata acasa, ne-a propus sa mergem la sanius, asa cum o facem de ceva timp. Nu-mi venea sac cred, deoarece prin oras nu era prea multa zapada si nu avea rost nici sa incercam sa o facem, pina tata nu a adus sania in casa.
  Mai tirziu am ajuns in locurile unde tata a crescut. Ne aflam acolo doar a doua oara si tot ce ne povestea tata pentru doua oara imi parea strain, de parca nu am mai auzit acele spuse. Ne aflam intr-un mic satuc, imprejur doar citeva case, o padure, locuri pline de amintiri pentru tata si toatea astea erau imbelsugate de un alb pur.Ne aflam departe de oras, de griji, de toate, deoarece acea zi era dedicate familiei si doar ei!
Am facum ingerasi, o mica baba de omat, ne-am fugarit cu bulgari de zapada si destul am simtit placerea de a te da cu sania.A fost o zi de nemaipomenita.