Fragment

"Frumusetea este o forma a geniului - de fapt, e superioară geniului, deoarece nu trebuie explicata. Face parte dintre marile impliniri ale lumii, ca rasaritul soarelui, ca primavara sau oglindirea in apele intunecate ale acelei cochilii de argint pe care o numim luna. Nu poate fi pusă la indoiala. Are acest drept divin si suveran. Ii face printi pe cei care o au. Sunt unii care spun ca frumusetea este ceva superficial. Se poate sa fie asa, dar cel putin nu e la fel de superficiala cum e gindirea. Pentru mine, frumusetea este minunea minunilor. Numai cei superficiali nu judeca după aparenţe. Adevaratul mister al lumii consta in vizibil, nu in invizibil."  Oscar Wilde

La sanius

  Era o zi friguroasa de duminica, insa soarele se izbea sa strecoare printer nouri niste raze.Ziua se planuia plictisitoare si fara vreun indiciu de ceva deosebit. Venind tata acasa, ne-a propus sa mergem la sanius, asa cum o facem de ceva timp. Nu-mi venea sac cred, deoarece prin oras nu era prea multa zapada si nu avea rost nici sa incercam sa o facem, pina tata nu a adus sania in casa.
  Mai tirziu am ajuns in locurile unde tata a crescut. Ne aflam acolo doar a doua oara si tot ce ne povestea tata pentru doua oara imi parea strain, de parca nu am mai auzit acele spuse. Ne aflam intr-un mic satuc, imprejur doar citeva case, o padure, locuri pline de amintiri pentru tata si toatea astea erau imbelsugate de un alb pur.Ne aflam departe de oras, de griji, de toate, deoarece acea zi era dedicate familiei si doar ei!
Am facum ingerasi, o mica baba de omat, ne-am fugarit cu bulgari de zapada si destul am simtit placerea de a te da cu sania.A fost o zi de nemaipomenita.