Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta virsta surprinde mereu prin suras.In sufletul unui copil e atit de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul.
Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.
But, sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar traita.Copii detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.
O multime de copii a coror fete sint cuprinse de tristete, in ochii carora citeste doar dezamagire si sumbritate. Pe fata carora vezi un zimbet doar in momentul cind are sansa sa vada o familie fericita. Ochii lor mereu incerca sa spuna ceva. Sint cuprinsi de inchisoarea tristetii si mereu vazind o astfel de imagine vazi doar doi ochi negri stralucind de sperante, care-ti soptesc ce-si doresc ei cu adevarat: acesti copii nu au nevoe de jucari sau dulciuri,ci de parinti care sa-i iubeasca si sa-i ocroteasca. Parintii sunt ingeri trimisi pe pamant pentru a ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
Numai cu inima poti vedea cu adevarat cea ce este invizibil pentru ochi.
In presa au inceput sa apara articole despre viata in casele decopii si scoli – internate, continutul carora mai mult se aseamana cu cronica criminala: copiii sunt legati de paturi, sunt batuti, speriati – in acelasi timp au incetat sa mai fie secrete saracia acestor institutii si lipsa lucrurilor nu se limiteaza la aceste fapte. Trebuie de evidentiat necesitatea maririi ingrijirii lor, apararii drepturilor copiilor, includerii depline in viata societatii.
Numai cu inima poti vedea cu adevarat cea ce este invizibil pentru ochi.
In presa au inceput sa apara articole despre viata in casele decopii si scoli – internate, continutul carora mai mult se aseamana cu cronica criminala: copiii sunt legati de paturi, sunt batuti, speriati – in acelasi timp au incetat sa mai fie secrete saracia acestor institutii si lipsa lucrurilor nu se limiteaza la aceste fapte. Trebuie de evidentiat necesitatea maririi ingrijirii lor, apararii drepturilor copiilor, includerii depline in viata societatii.
Noi trebuie sa ne bucuram si sa multumim Domnului de ce avem: parintii iubitori care fac totul pentru noi si surorile sau fratii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu