Toamna- anotimpul frigului si in acelasi timp al caldurilor.Timpul cind te simti aprofundata in amintiri si presata de multitudinea sentimentelor neexplicabile, ascultind ploaia.Toamna este anotimpul melancoliei.Ceea ce ma facut sa ma acufund in defirentierea si deosebirea societatii in timp si in despretuirea defectelor.
Nu o singura data imi amintesc de povestirile bunicii, in care imi povestea si imi descria viata de pe atunci, pe atunci cind noi inca nu existam.
Copii se bucurau de la nimicuri: alergind prin iarba neteda si nu doar facind shopping, privind nourii si rizind de formele lor insa nu stind in fata ecranelor. Iar cind mergeau la scoala ei nu stiiau sa concureze in aspectul fizic.
Ei nu observau schimbarile presedintelor, partidelor sau reformelor politice, deoarece se aflau departe de acestea si nu credeau ca prea multe depinde de ei.
Uneori imi doresc sa fi trait macar o zi in acele timpuri,fara critici, priviri neplacute sau unele calitati negative ale omului, deoarece cu cit traim mai mult si se dezvolta societatea cu atit se dezvolta si viciile omenesti.
Nustiu daca e bine sa-ti pui masca si sa te faci ca nu observi aceste defecte. Nu o singura data prietenii, familia imi spun sa nu observ, insa eu nu sunt persoana tacuta care nu-ti spune ce crede sau simte.Poate este perioada cind simt nevoia sa vad si sa dispretuiesc, sa nu traesc cum o fac unii: inchid ochii la ceea ce nu-i privesc, ceea ce nu-i aranjeaza sau nu le pot tine piept.
Acum cind ma-m descatusat si gindesc mai limpede cred ca am amstecat si am scris despre prea multe, intr-un singur articol, insa asta e...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu