Doi ochi pierduti

  Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta virsta surprinde mereu prin suras.In sufletul unui copil e atit de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul.

  Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.

But, sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar traita.Copii detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.

   O multime de copii a coror fete sint cuprinse de tristete, in ochii carora citeste doar dezamagire si sumbritate. Pe fata carora vezi un zimbet doar in momentul cind are sansa sa vada o familie fericita. Ochii lor mereu incerca sa spuna ceva. Sint cuprinsi de inchisoarea tristetii si mereu vazind o astfel de imagine vazi doar doi ochi negri stralucind de sperante, care-ti soptesc ce-si doresc ei cu adevarat: acesti copii nu au nevoe de jucari sau dulciuri,ci de parinti care sa-i iubeasca si sa-i ocroteasca. Parintii sunt ingeri trimisi pe pamant pentru a ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
  Numai cu inima poti vedea cu adevarat cea ce este invizibil pentru ochi.
  In presa au inceput sa apara articole despre viata in casele decopii si scoli – internate, continutul carora mai mult se aseamana cu cronica criminala: copiii sunt legati de paturi, sunt batuti, speriati – in acelasi timp au incetat sa mai fie secrete saracia acestor institutii si lipsa lucrurilor nu se limiteaza la aceste fapte. Trebuie de evidentiat necesitatea maririi ingrijirii lor, apararii drepturilor copiilor, includerii depline in viata societatii.

  Noi trebuie sa ne bucuram si sa multumim Domnului de ce avem: parintii iubitori care fac totul pentru noi si surorile sau fratii.

Descatusare

Toamna- anotimpul frigului si in acelasi timp al caldurilor.Timpul cind te simti aprofundata in amintiri si presata de multitudinea sentimentelor neexplicabile, ascultind ploaia.Toamna este anotimpul melancoliei.Ceea ce ma facut  sa ma acufund in defirentierea si deosebirea societatii in timp si in despretuirea defectelor.

  Nu o singura data imi amintesc de povestirile bunicii, in care imi povestea si imi descria viata de pe atunci, pe atunci cind noi inca nu existam.

  Copii se bucurau de la nimicuri: alergind prin iarba neteda si nu doar facind shopping, privind nourii si rizind de formele lor insa nu stind in fata ecranelor. Iar cind mergeau la scoala ei nu stiiau sa concureze in aspectul fizic.

  Ei nu observau schimbarile presedintelor, partidelor sau reformelor politice, deoarece se aflau departe de acestea si nu credeau ca prea multe depinde de ei. 

   Uneori imi doresc sa fi trait macar o zi in acele timpuri,fara critici, priviri neplacute sau unele calitati negative ale omului, deoarece cu cit traim mai mult si se dezvolta societatea cu atit se dezvolta si viciile omenesti.

  Nustiu daca e bine sa-ti pui masca si sa te faci ca nu observi aceste defecte. Nu o singura data prietenii, familia imi spun sa nu observ, insa eu nu sunt persoana tacuta care nu-ti spune ce crede sau simte.Poate este perioada cind simt nevoia sa vad si sa dispretuiesc, sa nu traesc cum o fac unii: inchid ochii la ceea ce nu-i privesc, ceea ce nu-i aranjeaza sau nu le pot tine piept.

  Acum cind ma-m descatusat si gindesc mai limpede cred ca am amstecat si am scris despre prea multe, intr-un singur articol, insa asta e...)

Maruntisuri

Anul acesta ma-am asteptat la schimbari , care sa-mi schimbe viziunile despre unele lucruri.Nu ma pling, au fost citeva in urma carora am inceput sa observ citeva maruntisuri, insa care nu ar trebui sa ma priveasca.Nu pot sa va expun acele maruntisuri, insa voi incerca sa le expun in continuare sau poate in urmatoarele articole.

  So, sint personae care vorbesc pe la spate neincercind sa-i cunoasca intradevar, iar umbra acestor vorbe este fatarnicia si invidia.Invidia care naste ura. Cel mai mult ma mira faptul ca in fata nu are curajul sa i-o spuna si chiar mai mult, se comporta si ii vorbeste de parca il cunoaste de mult timp si nu ar avea ce ii ascunde.

  Eu consider ca acesti oameni poarta citeva masti pentru a placea celorlalti, ei depend de societate si nu sint o personalitate formata deplin.Eu consider fatarnicia un zid dupa care iti ascunzi sentimentele, ideile si adevarata personalitate.

  Desigur, majoritatea ar spune ca ce are de spus si ce gindeste va necaji persoana in cauza, neincercind sa accepte adevarul: ca nu are curajul sa-si relateze gindurile fie ele placute sau mai putin placute.

De ziua ei

 30 Septembrie o zi importanta in viata ei, o zi memorabila si cu multe emotii.

 I know, scriu prea tirziu de spre asta insa am si motive.Stind o saptamina acasa, lenevind si absentind de la ore, trebuie sa recuperezi temele pierdute si sa te incadrezi din nou in programul scolar.

 Acum insa am lasat totul balta si am decis sa va povestesc despre acea zi.Ziua celei mai bune prietene este o incurcatura completa, in deosebi daca e toamna:shopping pe ploaie, cautarea cadoului potrivit si ideal si nu in ultimul rind organizarea surprisei de dimineata!

1.  Cu citeva zile inainte am incercat sa o interoghez despre cadoul ideal si sincer nu prea mi-a reusit.
2. Cu o zi inainte am cumparat totul pentru surprisa de dimineata, si cadoul.
3. Am filmat pe ploaie ultima parte a felicitarii noastre deosebita.
4.  De ziua ei ma-am sculat foarte devreme, deoarece trebuia sa reusimt sa infrumusetam scara, sa pregatim luminarile si sa ne pregatim moral si fizic pentru momentele ce aveau sa urmeze.
5. Felicitind-o in pragul usei ea s-a emotionat enorm, dupa care a urmat si miciile detalii:vizionarea felicitarii care facea parte din etapa a 2-a, poazarea in pijama si cu baloane.
6. La scoala deasemenea a avut parte de multe surprise placute.
7. Dupa ore am avut destul timp sa petrecem impreuna.
8. Iar a doua zi a fost siminunata,deoarece a fost petrecuta impreuna si sint sigura ca ea nu se va repeta.

Sper ca am fost prima care te-a felicitat "Dear" si sint mai mult ca sigura ca acum sint ultima!

Happy B`Day Katiush!